Psiho-Energie.ro ::

Cabinet Psihoterapie ::

www.psiho-energie.ro ::

Site-uri partenere
Resurse
Articole

Eu si cancerul meu

"DA, sunt bolnav de cancer. Acesta a fost cel mai dificil lucru, sa recunosc, sa accept diagnosticul si sa incep sa lupt. Iti scriu pentru ca stiu ca si tu ai nevoie de cineva care sa te inteleaga si care sa iti impartaseasca aceleasi nevoi.


Am simtit nevoia ca familia mea sa ma asculte si sa nu se sustraga atunci cand vroiam sa plang sau sa vorbesc despre boala mea. Am simtit nevoia sa fiu sprijinit pentru a face fata cu demnitate oricarei noi incercari.


Vreau sa imi pot exprima sentimentele, oricare ar fii ele, sa pot vorbi despre ceea ce simt si despre ceea ce traiesc. Prin vorbe ma pot elibera de tensiune si durere.

Nu vreau sa ma simt obligat sa fac o impresie buna celorlalti, sa trebuiasca sa pastrez aparentele si sa ma prefac puternic atunci cand simt de fapt ca ma prabusesc. Vreau sa am cui impartasi teama mea, frica, noptile nedormite, crizele de plans si raul pe care il simt din cauza medicamentelor.


Imi doresc sa ma simt inteles si acceptat asa cum sunt, cu starile mele schimbatoare, cu ceea ce pot face acum ci nu cu ceea ce puteam face in trecut. As vrea ca ceilalti sa inteleaga ca nu le mai pot face pe toate, sa isi asume noi roluri si responsabilitati fara sa ma invinovateasca pe mine pentru asta.


In ciuda felului in care corpul meu a ajuns sa arate, am nevoie de atingeri, de tandrete si de mangaieri. Chiar daca pofta mea pentru sex s-a diminuat, foamea mea pentru dragoste si caldura umana a crescut. Am nevoie sa fiu iubit.


Am mai ales nevoie de cineva care sa incerce sa ma inteleaga, chiar daca ceea ce spun si simt este de multe ori contradictoriu. Vreau sa fiu inteles cand fug in imaginar, cand incerc sa evadez si sa scap de povara bolii.


Vreau sa pot cere ceea ce am nevoie fara a-mi fi rusine. Vreau sa pot cere sa inteleg, am nevoie sa mi se explice chiar si de mai multe ori pentru ca urechile mele cateodata se inchid si creierul meu nu poate accepta realitatea dura. Imi este atat de greu cateodata sa ma concentrez, sa ascult si sa inteleg ce imi spun medicii. Am nevoie ca ei sa imi inteleaga suferinta si sa ma insoteasca in lupta impotriva bolii. Am nevoie de informatii despre boala mea, despre procedurile pe care trebuie sa le suport, despre consecintele acestora si viitorul meu. Am nevoie de asigurari dar si de adevar. Trebuie sa stiu adevarul pentru a-mi putea construi viitorul.


Si daca la un moment dat moartea este ultima mea sansa... daca viata mea a ajuns la asfintit vreau sa stiu asta, am dreptul sa stiu asta. Am dreptul sa imi aleg moartea si am dreptul sa o fac intr-un mod demn. Am dreptul sa fac tot ce imi sta in putinta pentru a asigura viitorul urmasilor mei. Am dreptul sa le spun ca ii iubesc si sa imi iau la revedere.

Nimeni nu poate sa imi ia acest drept..."


(Dupa o poveste reala a lui I.G.)